Acum e cenuşa care spulberă fum,
E apusul tomnatic şi umed de-a pururi
Ce-a învelit un suflet în veşminte de scrum.
Ai aripa ruptă şi trup îndurerat,
Albul ocular ţi-e înmuiat în sânge,
De mâinile-ţi schingiuite poate ai uitat
Şi-n strigătul tău mut aud o voce cum plânge.
Un abur dulce de miros cadaveric
De suflete pierdute şi veşnic chinuite,
Te poartă spre Infernul ce zace-n întuneric
Şi geme printre trupuri de moarte putrezite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu